Istoricul localității
Cuciulata-satul lui Aron Pumnul
Marele profesor, revoluţionar paşoptist din Transilvania Aron Pumnul, s-a nascut la 27 noiembrie 1818 în familia unor iobagi români din satul Cuciulata.
Satul Cuciulata, din comuna Hoghiz, este un sat mare, plin de tradiţii şi obiceiuri specifice zonei. Cea mai mare parte dintre tradiţii mai sunt păstrate şi astăzi cu sfinţenie.
Descoperiri arheologice
La Cuciulata s-au găsit nenumărate dovezi arheologice care atestă existenţa unei aşezări umane în zonă, încă de pe vremea dacilor. Pe hotarul satului sunt două zone unde s-au găsit urme din antichitate.
La locul numit „Stogul lui Coţofan“ au fost identificate urme a două locuinţe de suprafaţă, care erau făcute din bârne şi care au avut podeaua lipită cu pământ. Tot aici au mai fost găsite vase ceramice, o monedă de argint bătută în anul 18 î.e.n, pe vremea împăratului Augustus. Dacii care au trăit aici se ocupau în special cu păstoritul. Acest lucru îl dovedesc oasele de animal, în special de ovine, găsite aici. După distrugerea acestei aşezări, romanii au construit, la patru kilometri nord de Cuciulata, pe malul Oltului, castrul de la Hoghiz-Fântâna.
O altă aşezare veche este cea de la Pleşiţa Pietroasă, care este situată la patru kilometri de „Stogul lui Coţofan“. Aici, în urma săpăturilor, au fost găsite urmele unei aşezări bogate de tip Schneckenberg şi resturi din epoca dacică.
Numele satului
În anul 1372, satul apare sub numele de „Vila Roczolod“. Apoi a luat mai multe denumiri, cum ar fi: în anul 1589 – numele de Kucsaloto, în 1637-Kucsatolata, iar în anul 1648 – Kociulata.
Mulţi istorici şi-au spus părerea despre provenienţa numelui satului. Printre aceştia îl amintim pe profesorul Alexandru Viciu, care în cartea sa numită „Etnografie“ consideră că denumirea satului vine de la cuvântul spaniol „Cuchilada“, care s-ar traduce „aruncătură de băţ“
Doctorul Augustin Bunea susţine că numele satului ar proveni de la întemeietorul satului, pe care îl chema de Cucolla-Cucuila-Cucuilat.
O istorie de peste 600 de ani
Prima atestare documentară o găsim din timpul popoarelor migratoare, într-un document scris în limba română, datat din 16 iulie 1372. Acest document avea un sigiliu mare, agăţat cu un şnur de mătase roşu, care în timp a dispărut. În acest document este menţionat faptul că Vlaicu Vodă, domnul Ţării Româneşti, donează rudei sale de sânge Ladislav de Dăbâca, târgul Scherkengen (Şercaia), satul Venete (Veneţia), satul Cotolao (Cuciulata) şi satul Dobca, cu toate părţile lor. Voievodul Ţării Româneşti nu a ales să doneze toate aceste sate unui om oarecare, ci unuia care a fost „mare viteaz“ în luptele cu turcii.
În anul 1464, regele Matei Corvin dăruieşte satul Cuciulata împreună cu Făgăraşul şi alte sate familiei Gereb.
Cuciulata este menţionat şi într-un document din anul 1496, prin care Ioan Gereb protesta împotriva înscrierii Ţării Făgăraşului între cele şapte scaune săseşti.
