Aron Pumnul

     S-a născut în familia unor iobagi români din satul Cuciulata, judeţul Braşov. A studiat la Odorheiul Secuiesc, la Blaj şi la Cluj. În 1843 a fost numit profesor de filosofie la Blaj, în acelaşi an plecând cu o bursă de studii la Viena. S-a întors în Transilvania în 1846, reluându-şi activitatea de profesor la Blaj. A înfiinţat împreună cu Timotei Cipariu ziarul „Organul Luminărei”, dar şi alte publicaţii.

     În timpul revoluţiei paşoptiste din Transilvania s-a remarcat ca unul dintre organizatorii primei Adunări Naţionale româneşti de la Blaj din luna aprilie 1848. Urmărit de autorităţile revoluţionare maghiare, Aron Pumnul se refugiază în Muntenia, unde participă la revoluţia paşoptistă din această provincie, fiind numit de Nicolae Bălcescu în funcţia de comisar cu propaganda în judeţul Râmnicu Sărat. După înăbuşirea revoluţiei muntene s-a refugiat la Cernăuţi. În februarie 1849 este numit profesor suplinitor la Institutul filosofic, iar în 1850 profesor titular.

     Aron Pumnul a fost profesorul venerat de M. Eminescu. Viitorul poet locuia în casa acestuia "ca elev privatist şi bibliotecar", dar acolo au avut adăpost toţi fraţii lui Eminescu. Eminescu locuia "în chiar odaia cu cărţile", ne spune G. Călinescu în "Viaţa lui Eminescu". Aici trăia, dormea şi visa printre cărţi. Citise, "cum ziceau speriaţi, mai târziu, tinerii din Blaj - întreaga bibliotecă gimnazială". Biblioteca lui Aron Pumnul cuprindea cărţi valoroase şi "ascună privirilor celorlalţi (...)scăpase de o sigură confiscaţie". Eminescu era captivat de orele de gramatică şi literatură ale profesorului său, cât şi de "feritele" lecţii de istorie.

     În timpul vieţii a desfăşurat activitate de profesor, lingvist, filolog şi istoric literar. Nu s-a mai întors în Transilvania niciodată.
Este înmormântat la Cernăuţi, Ucraina.